CLUBUL PĂRINŢILOR PRE(A)OCUPAŢI DE LECTURĂ | Vânătorii de Zmeie

Dacă m-aş apuca să vă povestesc despre cât de fericită am ajuns acasă după a doua întâlnire a clubului de carte, o să spuneţi că exagerez.

„- Nu-i posibilă atâta fericire din… nimic”, aţi zice. „Ba-i posibilă!”, aş riposta eu şi aş declara că Joi e ziua mea de fericire. Nu orice joi, ci anume ultima joi din lună, când ne adunăm în club să vorbim despre cărţi. Chiar dacă în ultimele 24 de ore înainte de întâlnire am tot primit mesaje cu „nu mai pot să ajung”, chiar dacă am fost parcă prea puţine, eu tot m-am simţit foarte bine (de bine ce m-am simţit, mi-a ieşit şi rimă 🙂 ). Pentru că îmi place enorm de mult să descopăr dedesubturile unei cărţi. Mai mult decât îmi închipuiam. Îmi place să cunosc oameni noi şi să văd cartea prin ochii acelor oameni. Îmi place să întorc fiecare scenă pe toate părţile să fiu sigură că nu-mi scapă nimic. Sigur că îmi scapă, că toate-s relative şi interpretabile. Dar tot acest proces îmi place foarte mult.

Cum a fost, totuşi, la a doua întâlnire a clubului de carte?

La a doua întâlnire am discutat despre „Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini. Pe Bookhub.ro am găsit o recenzie frumoasă pentru această carte – dezvăluie atmosfera din carte exact cât trebuie şi păstrează, totodată, suspansul. O puteţi găsi aici. Mă voi feri şi eu să dezvălui acţiunea, ca să vă las să o savuraţi pe îndelete, în caz că vreţi să o citiţi.

…Uf, cartea asta a stârnit multe lacrimi şi senzaţii de inimă strânsă în fiecare dintre noi. Şi a ridicat multe semne de întrebare. Nu am plâns chiar acolo la bibliotecă :), dar întrebările le-am trecut prin filtrul personal, aşa că a rezultat o discuţie foarte interesantă.

Cine dintre noi ar fi putut să dea dovadă de atâta devotament pentru un prieten asa cum Hassan i-a fost devotat lui Amir? Cu ce personaj am vrea să ne întâlnim din carte şi ce am vrea să îi spunem? De unde vine felul de a fi a lui Assef – s-a născut cu agresivitate în sânge sau a dobândit-o pe parcurs? Astea au fost câteva dintre întrebările pe care le-a dezbătut.

Am mai discutat despre scenele care ne-au marcat cel mai mult – cei care aţi citit cartea ştiţi că sunt acolo câteva scene care nu te lasă să adormi prea uşor. Ne-am întrebat care a fost momentul zero de ruptură în relaţia lui Amir şi Hassan. Sfârşitul cărţii ne-a mulţumit oarecum pe toate, chiar dacă nu a fost un „happy end” demn de filmele americane. Zâmbetul desprins de pe faţa baiatului lui Hassan – Sohrab – a fost suficient cât să ne dea de înţeles că greşelile pot fi îndreptate, într-un fel sau altul.

Ce facem la a treia întâlnire?

La a treia întâlnire, ne mutăm din Afghanistanul anilor ’80 în America anilor ’60 cu ajutorul lui John Steinbeck şi a lui carte „Iarna vrajbei noastre”. Aţi observat ce putere au cărţile să ne plimbe din ţară în ţară şi din vremuri în vremuri?

Pe 25 Mai, de la 10:30, pe pufurile comode ale bibliotecii Emil Gârleanu, povestim despre “Iarna vrajbei noastre”. Detalii de înscriere aici.

O carte despre transformarea prin care trece omul în goana după bani, care m-a surprins cu notele excelente de ironie existente cam în toate dialogurile. Preiau câteva rânduri de pe mihalca.ro, ca să vedeţi mai exact despre ce e. Eu mai am de citit 2/3 din ea.

„Povestea prezintă frământările unui om corect într-o societate care aplică toate metodele posibile, mai puțin cele etice. Urmaș al unei familii cu tradiție, și dintre cele mai renumite – cea a vânătorilor de balene – Ethan Hawley este acum vânzător într-o băcănie. Cu averea pierdută de către tatăl sau în timpul crizei, personajul este un fel de intelectual trimis la ocnă. Nu că nu ar face treabă bună. Firește că face. Marullo, patronul băcăniei – un mafiot italian emigrat ilegal în SUA – este foarte mulțumit și totodată surprins că Ethan nu încearcă să-l fure la mica ciupeală. Atunci când ai ajuns la o anumită dezvoltare personală și intelectuală, iar viață te aruncă în direcția opusă celei pe care ți-ai fi dorit-o, nu ai cum să nu ai frustrări, supărări, insomnii și chiar gânduri ciudate cum ar fi acela de a sparge o bancă.”  Recenzia întreaga este aici.

Zilele următoare voi face şi evenimentul de facebook unde voi include detaliile de înscriere. Iar până atunci, vă puteţi înscrie pentru întâlnirea de pe 25 Mai la adresa de email blog.pepiciormare@gmail.com. Later Edit: Aici este evenimentul de facebook cu toate detaliile!

M-aş bucura foarte mult  să vă alăturaţi clubului nostru! Eu, una, abia aştept întâlnirea!

♥ Dacă vreţi să fiţi la curent cu noutăţile despre clubul de carte, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;CLUBUL PĂRINŢILOR PRE(A)OCUPAŢI DE LECTURĂ | Vânătorii de Zmeie&8221;

  1. Anca zice:

    Vânătorii de zmeie este o carte cu adevărat frumoasă, cu multă încărcătură emoțională, o carte te poartă prin toate stările sufletești: am plâns, am râs, am simțit furie, am simțit ce înseamnă să ierți. Khaled Hoseini reușește să te poarte printr-un carusel de emoții și să îți arate atât frumusețea dar și duritatea unei lumi guvernată de ură și răzbunare.
    Întâmplarea face că tocmai am terminat și cartea pe care o propuneți pentru săptămâna următoare, care nu pot să spun că s-a ridicat la nivelul așteptărilor pe care le aveam după ce am citit recenziile. Abia spre final mi-a captat puțin atenția, dar prima parte am parcurs-o anevoios.
    Oricum, felicitări pentru inițiativa de a face un club de carte, poate voi reuși și eu să ajung în viitorul apropiat. La cât mai multe întâlniri și cărți citite!

  2. Natalia zice:

    Multumesc frumos pentru urari, Anca!
    Poate poti sa ajungi chiar pe 25 Mai? 🙂 M-as bucura mult sa te cunosc.

    Eu cu Iarna Vrajbei noastre am o experienta opusa fata de ce povestesti tu – dupa review-uri nu prea m-a atras (cartea a propus-o o alta participanta, nu eu), dar apoi am descoperit ca imi place foarte mult stilul de scriere.

  3. Simona Zaharia zice:

    Wow, ce fain! ☺ Te admir sincer pentru clubul de carte. E drept ca tot visez si eu sa organizez unul pentru copii, in oraselul de provincie in care locuim, insa deocamdata n-am facut nimic in privinta asta.
    Trebuie sa recunosc ca articolul tau mi-a facut o pofta teribila sa ma apuc de treaba. ☺
    P.S. The kite runner e intr-adevar tulburatoare. Buna alegere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s