Jocul – cum mă ajută în relaţia mea cu copilul şi surse de idei

Fiecare copil se naşte echipat cu multă curiozitate şi dorinţă de a explora şi învaţă lumea. Iar jocul este cea mai la îndemână modalitate pentru copii de a cunoaşte această lume. Nu ştiu exact de ce se întâmplă asta, de ce preferă să descopere lumea anume aşa, dar mi-am dat seama că jocul este un mediu unde copiii simt că au control, unde ştiu că îşi pot asuma nişte riscuri fără să piardă controlul. Prin joc pot să exerseze diverse roluri, pot să se simtă atotputernici sau pot să se simtă fragili, pot să experimenteze rolul de „bebeluş neputincios” sau din contra pot să o facă pe „tatăl cel neînduplecat”. Jocul e un loc unde îşi pot crea o lume aşa cum vor ei şi pot experimenta cu toate laturile fiinţei lor. În joc pot fi ei înşişi, fără să fie influenţaţi de regulile lumii exterioare. În plus, jocul este posibil oriunde şi oricând. Noi, adulţii, vedem jocul ca pe o distracţie, dar pentru copii asta este ceea ce fac zi de zi, aproape fără întrerupere, pentru ei e ca un job de care nu vor să se desprindă vreodată.

Şi partea cea mai frumoasă e că jocul poate să fie un instrument foarte bun pentru noi de a pătrunde în lumea copiilor. Am realizat destul de repede că Tudor este mult mai deschis către mine aunci când sunt jucăuşă şi mă situez la nivelul lui. Aproape orice situaţie critică în care el nu vrea să coopereze poate fi rezolvată prin joc. Nu am, din păcate, mereu răbdarea, energia şi puterea să transform totul într-o joacă, dar ştiu sigur că asta e cel mai simplu mod de a ajunge la inima lui. Mi-a venit greu de la început să fiu jucăuşă şi să rezolv neînţelegerile dintre noi în felul acesta, mai ales că trebuia să o fac tocmai în momentele cele mai grele când eram şi eu tristă sau furioasă, însă cu cât mai mult am exersat, am observat că şi el a devenit mai cooperant şi mi s-au deschis şi mie mai larg orizonturile. În acelaşi timp, nu prea sunt adepta teoriei în care părinţii trebuie să se forţeze să se joace cu copiii doar pentru că aşa a zis cineva că e bine. Dacă sunt într-o stare prea proastă, îi spun lui Tudor că nu pot să îl ajut pentru moment şi încerc să văd cum pot să îmi revin. Nu mă înţelege de fiecare dată şi nu acceptă acest lucru cu uşurinţă, dar cred că este mai important să fiu şi eu ok în joacă, să îmi placă şi mie. Alteori îmi vine greu să fiu jucăuşă pentru că am şi eu problemele şi trăirile mele nelegate de Tudor şi pe care îmi este greu să le depăşesc, îmi trebuie ceva mai mult timp să trec de la o stare mai puţin bună la o stare în care să fiu inventivă şi deschisă pentru joc. Mai sunt şi momente când simt că îl paşte vreun pericol (justificat sau nu) şi atunci, la fel, îmi este greu să aplic „pastila de joc”, deşi ştiu că asta ar putea să fie soluţia. Însă dacă sunt relaxată şi liniştită mă atrage imediat lumea asta a jocului şi a copilăriei. Trebuie doar să fiu eu ok cu mine şi atunci devin mult mai atentă la el şi pot să apelez la joc.

photo-1469131792215-9c8aaff71393

Uneori merg jocurile care înseamnă schimb de roluri, alteori merg jocurile în care eu mă prefac că sunt neputincioasă sau mai slabă decât el, alteori merge pur şi simplu să implicăm jucăriile în rutina plictisitoare de zi cu zi. Este destul uneori să îl întreb ce jucărie luăm cu noi la baie şi gata, baia nu mai este refuzată. De multe ori ne jucăm jocuri de tip „hârjoneală” doar pentru a ne simţi mai aproape, pentru a ne regăsi după o zi lungă sau pentru a ne încărca bateriile cu râs.

Şi pentru că vreau să încurajez cât mai mulţi părinţi să aducă jocul în relaţia cu copiii, am strâns o listă cu surse de unde eu mă inspir uneori:

  •  Cartea Playful Parenting sau Reţete de jocuri de Lawrence Cohen. Autorul vine cu reţete de jocuri pentru situaţiile încordate care pot să apară în relaţia cu copiii ( gestionarea prin joc a agresivităţii, anxietăţii, crizelor de nervi etc) , dar o ia treptat şi mai întâi explică de ce copiilor le place atât de mult jocul, de ce adulţilor le vine greu uneori să se joace şi nu în ultimul rând de ce e important în general să ne jucăm cu copii. Mie mi-a plăcut mult pentru că e practică, uşor de citit şi reţetele oferite chiar lucrează în viaţa de zi cu zi.
  • Cartea Părinţi liniştiti, Copii fericiţi de Laura Markham, unele jocuri din această carte sunt preluate de la Lawrence Cohen, altele din alte surse, după cum menţionează chiar autoarea. Cartea asta mi-a plăcut din mai multe motive şi aş recomanda-o oricărui părinte începător ( pentru mine e un fel de carte de căpătai alături de The Whole-Brain Child de Daniel Siegel şi Tina Payne Bryson,), dar dacă e să mă refer doar la partea cu jocurile, mi-a plăcut mult subcapitolul în care vine cu idei de jocuri pentru dezvoltarea emoţională a copilului. Sunt nişte idei simple, dar care ajută copiii să îşi recapete echilibrul emoţional. Las aici o idee de joc preluat din această carte:

Când copiii se ceartă foarte mult: Când toată lumea este calmă, spune: Nu vreţi să vă certaţi acum?” Când încep să se certe, prefă-te că esit un reporter de televiziune: „Suntem la faţâ locului unde două surori nu par să se înţeleagă prea bine! Rămâneţi cu noi să le observăm comportamentul în direct! Observaţi cum sora cea mare este autoritata, iar cea mică nu face decât să o provoace. Ambele fete doresc aceeaşi felie de salam! Credeţi că sunt suficient de inteligente încât să înţeleagă că mai este salam în frigider? Nu schimbaţi canalul…” Copiii vor elimia prin chicore tpata tensiunea şi vor avea ocazia de a vedea cât de ridicolă este cearta lor.

  • Site-ul Laurei Markham . Dacă va interesează doar jocurile, daţi căutare cu „play” şi apar o mulţime de articole care descriu ce jocuri putem să folosim pentru anumite situaţii.
  • Site-ul Hand in Hand Parenting. Aveţi aici o listă de 20 de jocuri care pot ajuta in gestionarea anxietăţii de separare la copii. Unele idei m-au incantat foarte mult, mi s-au părut interesante, asa că vi le recomand cu drag. Iar daca vă intereseaza cum să abordaţi alte situaţii prin joc, vă invit să exploraţi site-ul pe indelete.
  • Blogul Otiliei Mantelers: Otilia este un renumit Instructor de Parenting din România care promovează foarte mult jocul în relaţia cu copiii şi pe de-asupra chiar e un om foarte jucăuş şi deschis căreia i se potriveste foarte bine această tehnică de relaţionare cu copiii. Articolele ei vin din viaţa ei personală şi exprimă partea frumoasă şi jucauşă a meseriei de părinte, dar şi partea grea, când cel mai bine e să acceptăm că nu putem (nu avem cum, pur şi simplu) să fim părinţi perfecţi.
  • Site-ul Ralucăi Mosora. Aveţi aici o listă de idei de jocuri care ajută la dezvoltarea emoţională a copiilor. Cele mai multe dintre ele mi-au plăcut foarte mult, sunt potrivite mai mult pentru copiii mai mari, aşa că abia aştept să le încercăm cu Tudor când mai creşte.

Acestea fiind zise, vă urez joacă plăcută alături de copiii voştri!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s