Escapadă cu familia în Bulgaria | Zona Madara

Luna trecută, în căutarea unei destinaţii pentru minivacanţa de Rusalii, mi-a venit ideea genială să mergem în Bulgaria. În căutare de pietre şi „comori”. În zona Madara voiam demult să ajung, m-a ispitit articolul Adrianei de pe minicalatorii.ro, dar tot amânam din diverse motive. Şi de data asta am stat pe gânduri pentru că se anunţa caniculă în România, dar şi în Bulgaria, şi nu eram sigură că e o destinaţie ok pe aşa călduri. Părea că există ceva verdeaţă în zonă, dar nu foarte multă cât să ne protejeze bine. Am stat şi ne-am gândit, mi-am imaginat căldurile din casă, mi-am imaginat drumurile din România pline de oameni dornici să evadeze din oraş şi mai ales spre munte şi decizia a venit uşor.

Mergem în Bulgaria! Cazare am găsit relativ uşor, ţinând cont că la ei era un weekend obişnuit, nu prelungit ca la noi. A avut un raport calitate-preţ destul de bun, dar nu a fost ceva wow care să mă facă să recomand mai departe. A fost o varianta bună pentru noi pentru 2 nopţi şi atât. Drumul spre Bulgaria a fost destul de ok, am stat ceva în coadă la podul dintre cele 2 ţări, dar pentru că am plecat foarte devreme de acasă, a fost o aşteptare suportabilă.

Prima destinaţie a fost Călăreţul din Madara (Madarski Konnik). Acesta este un relief sculptat în stâncă în Evul Mediu, undeva în jurul anilor 700-800 era noastră. Este un relief interesant, se spune că e unic de felul său în Europa, parte din patrimoniul UNESCO, doar că e poziţionat sus pe stâncă, cam la 100 m înălţime şi nu se vede foarte bine. Accesul către el este uşor, se urcă pe nişte trepte de piatră, cărora le poate face faţă cam oricine, şi bătrân şi copil. Intrarea costă 5 leva de adult, 2 leva pentru copii până în 12 ani, iar copii până în 3 ani nu plătesc. Este deschis zilnic între 8:30 si 20:00 (între 1 aprilie si 31 octombrie) / 8:30 si 17:00 (între 1 noiembrie – 31 martie). Tot în această zonă, chiar de pe aceleaşi scări, se poate ajunge şi la nişte peşteri, o piatră sanctuară şi la o fortăreaţă care se află sus-sus pe platoul de stâncă. Fiind pasionaţi de vederi de la înălţime am ales să mergem spre fortăreaţă. Se merge mai întâi pe o potecă de pădure, apoi se urcă pe scări pe alocuri abrupte până pe platou. Dacă aţi mai fost prin Bulgaria, aţi observat probabil că este presurată de nişte platouri stâncoase enorme, dreptunghiulare, abrupte din toate părţile, dar line deasupra. Aşa era şi aici. De aceea scările, deşi erau destul de sigure, nu sunt potrivite chiar pentru oricine. Mama mea nu a avut puteri să urce până sus, iar copiii mai mici vor avea nevoie să îi luaţi în cârcă.

După ce am coborât de pe platou, am luat-o la vale pe scări cu gândul la mâncare şi la un loc de odihnit. Nici gând să ne mai oprim şi pe la restul punctelor de vizitat de care spuneam mai sus. Ne-am urcat în maşină şi duşi am fost spre Villa Bulgara Eco, o pensiune făină care are şi restaurant deschis pentru toţi, unde am putut să ne delectam cu bunătăţuri bulgăreşti.

IMG_5665

Urcarea spre Fortareata din Madara

IMG_5672

Sus pe platou, spre fortareata

Am stat mult la restaurant şi ne-am bucurat de ospitalitatea gazdelor, Tudor a explorat pe îndelete curtea mare şi foarte diversă şi frumoasă, s-a jucat îndelung cu apa de la puţul din grădină. Ne-am urnit cu greu din loc şi am mers spre pensiunea unde urma să ne cazăm.

A doua zi, ne-am mobilizat să ieşim cât mai devreme din casă, să profităm de răcoarea dimineţii. Destinaţia zilei a fost Pădurea de Pietre (Pobiti Kamani), un loc cu multe pietre şi nisip care bănuiam că o să îi placă mult lui Tudor. Şi aşa a şi fost. Pădurea de Pietre este un loc cu multe coloane mici şi mari de piatră, unele goale pe dinăuntru, altele pline, tot felul de formaţiuni ciudate, iar locul în sine are un aer de Vest Sălbatic. Cu mult nisip, vegetaţie specifică zonelor aride, coloane de pietre de tot felul. Se spune că acum multe milioane de ani în urmă aceste formaţiuni se aflau la fundul mării, apele s-au restras şi au rămas doar pietrele care au luat diferite forme de-a lungul timpului. Unele formaţiuni au chiar şi nume, pentru că seamănă cu o familie, cu un om singuratic.

Intrarea pentru adulţi costă 4 leva, iar înainte să ne aventurăm pe tărâmul sălbatic, un ghid ne-a povestit câte ceva despre loc. Se poate vizita zilnic, intre 9:00 si 19:00 (15 mai – 30 septembrie) / 10:00 si 16:00 (1 octombrie – 14 mai). Mi-a plăcut mult să hoinărim pe acolo, avea un aer de sălbăticie, de neobişnuit şi izolare, Tudor s-a jucat îndelung cu nisip, cu diverse pietre şi bucăţele de lemn, am observat plantele neobişnuite, ne-am căţărat pe unele pietre, pe altele le-am îmbrăţişat. Se spune că zona are o energie pozitivă deosebită, aşa că am încercat să luăm cât mai multă energie cu noi. A fost foarte fain.

IMG_1716

Pobiti Kamani

IMG_1739

Ia sa vedem ce mai gasim interesant…

IMG_1745

Joaca in nisip

IMG_1757

Vegetatia din zona

Ne-am umplut de nisip şi voie bună şi am plecat spre următoare destinaţie – Fortăreaţa Ovech. Situată deasupra orăşelului Provadia, aceasta oferă o privelişte foarte frumoasă asupra împrejurimilor, însă cel mai mult mi-a plăcut podul de 150 de metri care leagă fortăreaţa de platou. Cetatea în sine este de fapt micuţă, i-au mai rămas doar câteva ziduri, oricum totul site-ul în ansamblu e un loc de neratat dacă ajungeţi prin zonă. Accesul din câte am observat se face prin două locuri, noi am ales, se pare, calea cea mai scurtă, deşi abruptă. Se urcă câteva zeci de trepte de piatră, alunecoase pe alocuri, dar nimic de netrecut, nici pentru cei mici, nici pentru seniori. Un astfel de pod eu nu am mai văzut nicăieri până acum şi m-a impresionat mult. Este construit practic chiar pe muchiile platoului, leagă două platouri şi pare a fi foarte sigur, deşi dedesubt se vede pe alocuri abisul. Locul i-a plăcut şi lui Tudor mult de tot, el este fan poduri.

Biletul costă 2 leva pentru adulţi şi 1 leva pentru copii mai mari de 3 ani. Program de vizitare este 9-18, dar accesul nu este restricţionat nici într-un fel din câte am văzut.

IMG_1828

Fortareata Ovech

IMG_1804

Podul de la Fortareata Ovech

După ce ne-am bucurat din plin de priveliştea de sus şi de podul impresionant, am mâncat la aceeaşi Vila Eco Bulgara (deşi nu era chiar aproape de Provadia am mers acolo pentru că alt restaurant mai răsărit nu am găsit) şi am mers la pensiune să ne tragem sufletul.

Iar spre inserat, cu forţe proaspete, am mers să vedem Ruinele de la Pliska. Pliska cică a fost capitala Primului Imperiu Bulgar din 681 până în 893 e.n. Era destul de târziu când am purces noi la căutarea oraşului, dar pentru că oricum nu aveam alte planuri, am zis să ne încercăm norocul. GPS-ul ne-a dus fără probleme până în actualul orăşel Pliska, iar de acolo ne-a îndrumat un localnic cum să ajungem până la ruine. Ne-a spus că, fiind trecut de ora 19:00, este foarte probabil să găsim site-ul închis. Însă noi am hotărât să ne convingem cu ochii noştri, mai ales că nu mai era mult de mers cu maşina. Şi bine am făcut! Programul de vizitare într-adevăr se încheiase, dar paznicul ne-a invitat să intrăm oricum şi chiar fără bani. Mi-a plăcut mult acolo că eram printre puţinii oameni care se plimbau pe acolo, era o lumină foarte plăcută ca dinainte de a apune soarele, multă linişte şi multă istorie. Deşi sunt foarte vechi, ruinele sunt foarte bine păstrate, probabil pentru că locuinţele de acolo au fost construite din blocuri întregi de piatră. Nu prea am ştiut să ne dăm seama cât din ce vedeam era original, însă oricum mi-a plăcut mult să vedem cum au fost gândite locuinţele, băile şi restul clădirilor de care aveau nevoie pe acele vremuri.

IMG_1685

Ruinele de la Pliska

IMG_1680_resize

Explorand ruinele

Seara am luat cina la un restaurant foarte…comunist, dar cu gust de copilărie, de Moldova, cu muzică vie şi oameni care dansau printre mese. Este destul de greu să găseşti un restaurant ok prin zonă, aşa că v-aş recomanda să luaţi cazare care poate să ofere şi masa.

A doua zi, şi ultima din mini-vacanţa noastră, am ajuns la mare! Era prea aproape de noi ca să o ratăm. Am mers la recomandarea celor de la pensiune într-o staţiune mai mică lângă Varna, ne-am bălăcit pe malul apei (neavând în plan să mergem la plajă, nu aveam costume de baie la noi), ne-am jucat muuult în nisip şi ne-am bucurat de valurile mari care se spărgeau la mal. A fost scurtă şederea la mare, de doar vreo 2 ore, dar pentru Tudor a fost destul de impresionantă, fiindcă şi acum ne povesteşte cum valurile veneau peste noi pe ţărm.

Am revenit acasă fericiţi că am am avut parte de activităţi variate şi interesante, că am evitat aglomeraţia de la noi şi că am avut parte de un soare cruţător, care nu ne-a ars mai deloc. Am mai fost de câteva ori până acum în Bulgaria, şi deşi per total nu pare o ţară atrăgătoare, de fiecare dată am fost plăcut impresionaţi de obiectivele lor turistice şi de cum sunt organizate acestea. Organizare pe care, sinceră să fiu, rar am văzut-o la obiectivele turistice din ţară noastră. În plus, aş reveni acolo mereu pentru mâncarea foarte bună şi relativ ieftină.

Aşa că va îndemn din suflet să ajungeţi în aceste locuri şi să vă bucuraţi şi voi de ele!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Escapadă cu familia în Bulgaria | Zona Madara&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s