Alegeri bune de când sunt mamă

Mi-am propus anul acesta să îl critic mai puţin pe soţul meu şi tot gândindu-mă cum să fac să trec la treabă, mi-am dat seama că cel mai bine e să încep cu mine: să fiu mai puţin critică cu mine, să încerc să mă iubesc mai mult, să mă accept aşa cum sunt, cu bune şi cu rele. Dacă m-ar fi întrebat cineva dacă mă critic mult, probabil aş fi răspuns că sunt ok, nu o fac foarte des, nu mai mult decât alţii cel puţin. Ideea e că nu îmi fac îmi fiecare zi şedinţe de autocritică în care să îmi spun că sunt aşa şi aşa, că nu fac aşa şi aşa, aşa cum fac des cu soţul meu. Dar, cu toate astea, mi-am dat seama că mă critic într-un mod ascuns cumva. Un exemplu simplu e că nu pot să scriu un text fără să mă autocorectez la fiecare cuvânt. Cred că ideal ar fi să scriu textul, conţinutul, iar apoi să il corectez din punct de vedere gramatical. Dar nu, eu nu pot înainta cu înşiruirea gândurilor până nu văd fiecare cuvânt scris frumos, fiecare virgulă aşezată unde trebuie. Şi până la urmă nu ar fi mare chestie, dar de cele mai multe ori îmi pierd gândurile, nu mai ştiu ce am vrut să spun, din cauza unei virgule textul nu mai capată formă şi conţinut. Auto corectarea asta cred că e un semn că tind să fie totul perfect în fiecare clipă, de parcă cineva mă urmăreşte mereu de sus şi râde de mine dacă fac greşeli. Exagerez acum un pic, dar chiar simt o presiune de genul acesta. Un alt exemplu e că de multe ori mă suprind că încep o frază (în vorbă, nu scris), apoi îmi vine o altă frază care vrea să o corecteze pe prima, deşi prima încă nu e terminată . Şi aşa ajung să mă pierd în detalii şi să nu mai ştiu ce am vrut să zic iniţial. Practic şi la scris şi la vorbit, mă corectez exagerat, atât de exagerat încât pierd din vedere imaginea de ansamblu. Şi asta e până la urmă autocritica. Un alt semn e că mereu în discuţii, tind să minimalizez calităţile sau realizările mele. De cele mai multe ori, tind să spun că ce am făcut/realizat eu, e o conjunctură de mai mulţi factori , externi anume. Nu îmi asum lucrurile bune pe care le fac. Le pun pe seama norocului şi a oamenilor care mă înconjoară. Tocmai de aceea am hotărât să încep cu mine şi anume, voi vorbi azi despre alegerile bune pe care le-am făcut în calitate de mamă. Pentru că aici, momentan, mă simt cel mai împlinită şi îmi vine mai uşor să încep cu asta. Voi face acest exerciţiu şi pentru că de cele mai multe ori tind să uit lucrurile frumoase pe care le fac şi mă concentrez pe cele negative.

Deci alegerile mele bune de până acum sunt:

1. Faptul că mi-am purtat copilul mai permanent în braţe în primele luni de viaţă. L-am purtat mult şi după 6 luni, dar cred că baza s-a pus în primele luni când a avut nevoie de contact fizic permanent. Am avut un sistem de purtare care mi-a făcut viaţa uşoară şi aşa am împăcat şi copilul şi braţele mele. Şi nu, nu a devenit dependent de braţele mele, când a început să meargă nu îl mai puteam ţine, cu una-cu două, ghemuit în braţe. Prin asta simt ca i-am construit lui Tudor încrederea că mama va încerca să îi fie alături mereu, atunci când are nevoie.

2. Faptul că îl alăptez şi acum la 2 ani. Cel mai mare beneficiu e că nu a avut până acum răceli foarte serioase şi chiar şi o boală a copilăriei l-a afectat doar foarte uşor. Alăptarea rules, vă zic!

3. L-am lăsat cât de mult am putut să se joace cu lucrurile din casă – dulapuri (închide-deschide), încuietori, robinete, ustensile de bucătărie, instrumente, produse alimentare. Iar întâmplările când orezul, laptele, zahărul, apă ajungeau pe jos, mereu le-am văzut că oportunităţi de joacă şi am continuat să ne jucăm cu orezul pe podea până se plictisea, deci dacă tot se întâmpla asta, ne jucam mai întâi cu ce a căzut pe jos şi apoi strângeam. Aşa a învăţat să folosească multe lucruri, nu s–a lovit niciodată până acum singur peste degete şi nici nu şi le–a prins la nici o uşă. În plus a învăţat să fie mai atent cu ce face, a văzut care sunt consecinţele dacă răstoarnă paharul cu apă, a devenit mai responsabil şi a înţeles care sunt urmările naturale.

4. I-am explicat şi am vorbit cu el cât de mult am putut, recunosc că nu mi-a venit foarte uşor de la început, dar foarte repede am realizat că el înţelegea tot ce îi spun. În plus mereu mi s-a părut important să ştie ce urmează să i se întâmple. Asta l-a făcut mai cooperant şi înţelegător.

5. L-am lăsat să plângă când şi cât a vrut. Încă din a treia săptămână de viaţă, a avut o perioadă când plângea foarte mult, fără să ne dăm seama din ce cauză. Şi simţeam atunci o urgenţă maximă să îl fac să nu mai plângă, nu ştiu din ce cauză, dar eram disperată sa îl fac să tacă şi cu cât eu mă stresam mai tare, cu atât el plângea mai mult. Până într-un moment când am lăsat garda jos şi mi-am dat seama că atâta timp cât îi sunt îndeplinite nevoile de bază (hrănit, schimbat, ţinut în braţe), este ok să plângă. Până la urmă, plânsul este cel mai la îndemână mijloc de a ne descărca, dacă eu mă simt mai bine după ce plâng, probabil şi el se simţea uşurat după ce îşi spunea prin plâns tot “amarul”. Şi din moment ce m-am liniştit eu, în câteva zile s-a liniştit şi Tudor şi nu a mai avut de atunci perioade lungi în care să plângă aparent fără motiv. Iar în timp, am învăţat şi eu să mă abţin să îl distrag de la plâns sau să încerc în fel şi chip să îl opresc. Pentru că, în felul acesta, nu făceam decât să amân şedinţa de plâns. Nu mai plângea pe moment că îl angajam într-un joc, dar plângea mai târziu, dacă tot avea de plâns. Ce am obţinut cu alegerea asta? Tudor a plâns mai rar şi parcă mai puţin (aşa fără motiv), în plus sper că am reuşit să îi transmit ideea că e ok să plângem atunci când simţim nevoia. Nu e nimic ruşinos în asta, nu e nimic de ascuns. Plânsul ne ajută să ne eliberăm.

6. L-am lăsat să mănânce singur cât de des am putut şi nu am insistat prea mult să mănânce atunci când nu a vrut. Şi o perioada bună de timp nu prea a vrut să mănânce (abia după 1 an şi jumătate a început să mănânce bine, până atunci mâncarea lui consta din maximum 5-6 linguriţe din orice îi dădeam). De ce mă felicit cu alegerea asta – pentru că simt că l-a ajutat să capete mai multă încredere în sine (e fain sa vezi cât de bine se simt copiii când le dăm voie să folosească tacâmuri de oameni mari) şi pentru că masa nu a devenit o corvoadă pentru nimeni dintre noi.

Probabil pentru cei care încă nu sunt părinţi, multe din lucrurile de mai sus par banale şi puerile cumva, cu toate astea este incredibil de greu să te abţii să nu îi bagi copilului mâncare pe gât atunci când ştii că nu a mâncat nimic toată ziua. La fel, e foarte greu să îţi laşi copilul să plângă atunci când are nevoie, şi totuşi se merită să îi respecţi nevoile şi să îl tratezi ca pe un om (aproape) mare.

Şi lista cu alegeri bune rămâne deschisă, pentru că vreau să mă gândesc mai des la asta, vreau să mă văd cu toate bunele mele.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Alegeri bune de când sunt mamă&8221;

  1. artelierd zice:

    Ai dreptate, Nadia, perfectionismul și criticismul- ca să zic așa- sunt mari defecte de fapt. Sunt o frână inutilă. Nimic în jurul nostru nu este perfect, iar frumusețea vine tocmai din micile imperfecțiuni asumate în tablou. Japonezii au chiar o artă a imperfecțiunii, dacă nu mă înșel se numește wasa sau wasabi, asta chiar e o perspectivă frumoasă. Deciziile tale de mămică m- au încântat, așa am procedat si eu la vremea respectivă, în ciuda a ceea ce spuneau unii si alții. Mai puțin alăptatul la 2 ani. M- am oprit mai devreme, de fapt nu eu, ci copilul meu. El a decis. Iar eu nu am forțat, am respectat decizia lui.

    • Nadia zice:

      Multumesc pentru comentariu! Ma bucur sa aud ca si alte mame au simtit sa procedeze in acelasi fel. Referitor la perfectionism si criticism, sunt abia la inceput de cale, teoria o cam stiu, practica e mai grea, sa ma accept asa cum sunt, dar partea buna e ca avem toata viata la indemana pentru cunoastere si intelegere de sine. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s