2 Zile în Paris, film

2 Zile în Paris este un film despre marea dragoste, despre oamenii fără de care nu poți trăi. Este o comedie franceză foarte drăguță, care poate să placă sau poate să nu placă – nu cred că există ceva de mijloc în cazul acestui film.

Este povestea unui cuplu ciudat de interesant: Marion (Julie Delpy)  – o franțuzoaică simpatică și cu un vino-ncoa și Jack (Adam Goldberg) – un newyorkez, cu o față atipică pentru un american, cu rădăcini de evreu și cu alură de arab. Sunt de doi ani împreună și locuiesc la New York; ea este fotograf, iar el lucrează în industria design interior. Întorcându-se dintr-o călătorie în Veneția, se opresc pentru 2 zile în Paris, în vizită la părinții fetei. De fapt, ea are un apartament separat, însă acesta fiind situat chiar de-asupra apartamentului părinților, e ca și cum ar sta în aceeași casă.  Acest detaliu este și sursa multor situații comice.

2 zile în Paris..sună romantic, nu? Ei bine, șederea lor la Paris nu e prea romantică, mai ales că Marion întâlnește la fiecare pas foști iubiți , care între timp au devenit simpli amici, dar care nu ezită să flirteze în continuare cu ea. Jack nu înțelege nici o boabă franceză, însă își dă foarte bine seama despre ce e vorba. În plus, în cadrul unei petreceri, acești prieteni nu se sinchisesc să-i povestească lui Jack detalii intime despre relațiile lor demult apuse cu Marion. Imagine cu imagine, Jack află tot mai multe lucruri despre Marion și răbufnește într-un final. Vă las să vedeți singuri cum răbufnește relația lor și de unde până unde am ajuns la concluzia că este un film despre marea dragoste.

Acesta fiind un film francez, acțiunea decurge foarte natural și îți lasă uneori impresia că este filmat în direct. Vorbind în linii generale, filmul prezintă deosebirile dintre felul de a fi al americanilor  ( abordează inclusiv și fricile lor) și cel al francezilor, americanii fiind pragmatici și calculați, iar francezii întruchipând zgomotul, nebunia și spontaneitatea. Chiar m-a făcut curioasă să-i văd pe francezi la ei acasă, să văd dacă într-adevăr sunt atât de gălăgioși.

Este un film ușor de privit, și comic și trist în același timp, pe care îl recomand cu mare drag!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s