Evenimente muzicale | Idei pentru weekend

În ultima vreme tot „pândesc” evenimentele muzicale unde putem să mergem cu Tudor. Lui îi place foarte mult să asculte melodii la chitară, vioară, pian, tobe şi pentru că sunt puţine concerte la care putem să mergem cu copilul, evenimentele gen festival mi se par cele mai potrivite. În primul rând pentru că de obicei sunt în aer liber şi putem să venim şi să plecăm oricând vrem şi în al doilea rând pentru că multe din ele sunt gratuite. Astfel nu risc să cumpăr bilete degeaba, în caz că copilul nu are stare de concerte sau are chef să plecăm devreme.

Cu ocazia asta am strâns mai jos o listă de evenimente muzicale, dar am inclus şi două târguri care se anunţă a fi interesante: Continuarea

Frustrări de gravidă

Îmi spunea o tipă la începutul sarcinii cu Tudor că ea crede că sarcina prosteşte femeile. Dintr-o femeie deşteaptă, brusc, peste noapte, te trezeşti un pic mai…puţin deşteaptă. Persoana respectivă nu ştia că eu eram însărcinată la momentul discuţiei, deci replica nu avea legătură cu mine. Femeia povestea din experienţa ei personală. Nu prea am înţeles ce a vrut să zică atunci, nu eram de-acord cu ea, nu mă simţeam deloc proastă, nici măcar puţin prostită. Ba din contra citeam mai mult, eram mai atentă la mine pe plan psihologic, chiar într-un fel de descoperire şi iluminare personală.

Apoi am observat că nu numai acea persoană gândea aşa. Multă lume, mai ales de la serviciu, devenea mai indulgentă cu mine şi mai „înţelegătoare” imediat ce afla că sunt însărcinată. Am avut o perioadă când eram chiar frustrată din cauza asta, pentru că eu mă simţeam la fel de bine şi la fel de puternică şi deşteaptă ca până atunci. Nici mai mult, nici mai puţin. Mai ales că Continuarea

Două filme foarte frumoase care m-au uns pe suflet

Am o perioadă acum frumoasă când pot să mă bucur de mult timp pentru mine. Citesc, urmăresc cursuri, mă plimb, mă uit la filme. Mă bucur de viaţă, ce să mai…🙂 Şi pentru că am văzut recent două filme super frumoase, am zis să vă povestesc şi vouă despre ele.

Primul este The Second Mother – este un film brazilian foarte frumos şi ancorat în realitate (aşa cum numai filmele non-americane pot fi) despre cum uneori ne prinde vârtejul vieţii profesionale, a banilor şi tindem să uităm de lucrurile care ne fac cu adevărat fericiţi – familia şi oamenii dragi pe care îi purtăm în suflet. Continuarea

Ţinutul Secuiesc – ce se poate vizita în Covasna şi Harghita şi câteva idei de cazare

Când încă eram însărcinată cu Tudor mă gândeam că pentru o perioadă o să ne punem vacanţele în cui şi o să ne mulţumim cu amintirile şi fotografiile din călătoriile anterioare. Însă pentru că am avut noroc ca Tudor să fie sănătos şi să suporte relativ uşor mersul cu maşina, realitatea a fost mult mai frumoasă decât mă aşteptam eu. Aşa că la 3 luni şi ceva ale lui Tudor făceam prima călătorie cu maşina la Sibiu, la 5 luni ieşeam prima oară cu el din ţară – în Grecia la mare, la 6 luni am dat o fugă să ne bucurăm de toamnă pe dealurile Şirnei, la 6 luni şi ceva exploram împrejurimile din Băile Tuşnad, iar despre următorul an – 2015 – ar trebui să fac o postare separată, atât de plin de ieşiri şi călătorii frumoase a fost – cam o ieşire pe lună prin ţară şi două vacanţe în străinătate, Olanda şi Grecia. Wow, sună chiar frumos când pui pe hârtie micile realizări. Deci rapid, în primii doi ani de viaţă ai lui Tudor, am demontat frumos mitul conform căruia cu copii mici nu se poate călători. Ba se poate şi e foarte frumos (şi greu uneori), dar se poate atâta timp cât pleci la drum cu aşteptări realiste. Despre lucrurile care ne-au ajutat pe noi să ne organizăm călătorii cât mai plăcute cu copilul am mai scris aici.
Şi pentru că am explorat intens frumoasa Românie în această perioadă, am hotărât să fac 2 articole despre zonele mele de suflet din ţară: judeţele Covasna şi Harghita şi zona munţilor Fagaraş.
Continuarea

Jocul – cum mă ajută în relaţia mea cu copilul şi surse de idei

Fiecare copil se naşte echipat cu multă curiozitate şi dorinţă de a explora şi învaţă lumea. Iar jocul este cea mai la îndemână modalitate pentru copii de a cunoaşte această lume. Nu ştiu exact de ce se întâmplă asta, de ce preferă să descopere lumea anume aşa, dar mi-am dat seama că jocul este un mediu unde copiii simt că au control, unde ştiu că îşi pot asuma nişte riscuri fără să piardă controlul. Prin joc pot să exerseze diverse roluri, pot să se simtă atotputernici sau pot să se simtă fragili, pot să experimenteze rolul de „bebeluş neputincios” sau din contra pot să o facă pe „tatăl cel neînduplecat”. Jocul e un loc unde îşi pot crea o lume aşa cum vor ei şi pot experimenta cu toate laturile fiinţei lor. În joc pot fi ei înşişi, fără să fie influenţaţi de regulile lumii exterioare. În plus, jocul este posibil oriunde şi oricând. Noi, adulţii, vedem jocul ca pe o distracţie, dar pentru copii asta este ceea ce fac zi de zi, aproape fără întrerupere, pentru ei e ca un job de care nu vor să se desprindă vreodată.

Şi partea cea mai frumoasă e că jocul poate să fie un instrument foarte bun pentru noi de a pătrunde în lumea copiilor. Continuarea